Sunt prietena unui copil cu autism!
Mihaela Maria Rizea Invingem Autismul
Cinci! Mă aflu a cincea oară în fața voastră și trebuie, vreau să mă joc pe mine însămi. Emoțiile mele sunt tot eu, ca pulsul pentru inimă.
Șaptezeci! Am participat acum câțiva ani la un workshop pe tema accesibilizării spațiilor culturale, unde ni s-a relatat despre un eveniment cultural cu adevărat incluziv ce a avut loc în Washington DC, la finele căruia spectatorilor nelegați în niciun fel de dizabilitate li s-a pus întrebarea dacă vor reveni la astfel de evenimente culturale incluzive. Aproximativ 70% dintre cei întrebați au răspuns că, în ciuda faptului că s-au simțit bine la eveniment, nu vor reveni în asemenea contexte culturale incluzive. Inițial procentul mare de 70% m-a șocat, dar profesorul m-a liniștit, „este în regulă să nu dorească să revină”.
Treizeci! Atunci am reflectat la spusele profesorului, într-adevăr, este în regulă ca mare parte dintre oameni să nu vrea să ne cunoască, vadă, pentru că restul de 30% reprezintă, ca număr absolut, o mulțime impresionantă de oameni care își doresc să ne reîntâlnească! Cheia problemelor noastre complicate stă și în mâna acestor 30%.
O mie! Vouă, celor mai impresionabili, mai binevoitori, mai atenți la nevoile celor din jur mă adresez acum. Cu voi îmi doresc să ne împrietenim, vouă, celor solidari cu noi vreau să vă dau încrederea noastră, secătuită de o mie de dezamăgiri punctuale și generale.
O sută! Este istovitor să trăim singuri. Dar totodată este reconfortant gândul că printre noi, și nu chiar extrem de rarisim, vă aflați și voi, acei oameni calzi, empatici, gata să fraternizeze cu noi. Voi, salvatorii noștri. Voi, prietenii noștri. O sută dintr-o sută. Mulțumesc!
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul